skip to main
|
skip to sidebar
white marchiza
miercuri, 2 martie 2011
Cursă
Mai departe de moarte, mai departe de viaţă,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Şi cursa continuă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
►
2016
(24)
►
februarie
(5)
►
ianuarie
(19)
▼
2011
(177)
►
mai
(5)
►
aprilie
(13)
▼
martie
(21)
Whereever You May Go
Viata e prea importanta ca sa o iei in serios. - C...
Sunt doua feluri de a-ti trai viata: unul, de a cr...
Vino, să pot regăsi drumul spre mine.
Pasul absent
Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi...
Definiţia strigătului
Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minut...
Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu ...
Elegie
Memorie
Aceeaşi vârstă
Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ...
Cursă
Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi ...
Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi...
De dimineaţă, mi-am amintit de mare. M-am revăzut ...
Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filos...
Fără titlu
Nopţile
Fără titlu
►
februarie
(51)
►
ianuarie
(87)
►
2010
(154)
►
decembrie
(149)
►
noiembrie
(2)
►
mai
(1)
►
ianuarie
(2)
►
2009
(14)
►
noiembrie
(1)
►
octombrie
(1)
►
septembrie
(2)
►
mai
(1)
►
aprilie
(6)
►
martie
(2)
►
ianuarie
(1)
►
2008
(15)
►
decembrie
(5)
►
noiembrie
(4)
►
octombrie
(3)
►
iulie
(3)
Despre mine
white marchiza
Bucuresti, Romania
Me and myself
Vizualizați profilul meu complet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu