Sunt cuvintele de incheiere a partii a doua din Faust a lui Goethe, zicand ca acest etern feminin “se-nalta in tari”.
In acceptiunea cea mai simpla si mai curenta, eternul feminin reprezinta femeia care, sub diverse nume: Venus, Psyché, Elena, Isolda, Julieta etc. perpetueaza de-a lungul secolelor principiul frusetii, al dragostei.