Dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei. - John Fowles

Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire

Dragostea este genul de copac ale carui fructe nu cresc pe crengi, ci la radacina. - Bruce Boyd

Dragostea e asemeni febrei; nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor. - la Rochefoucauld

Dragostea este o batalie, dragostea este un razboi; dragostea este o maturizare. - James Baldwin

"Pastreaza-ti visele vii. Intelege ca pentru a realiza ceva trebuia sa ai credinta si incredere in tine, viziune, munca, determinare, si daruire. Aminteste-ti ca toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred. " Gail Devers

"Zambeste, atunci cand doare cel mai mult.

"Nu pot schimba directia vantului, dar pot schimba pozitia velelor astfel incat sa ajung intotdeuna la destinatie."

Omul are nevoie de Dumnezeu, altfel ramane fara speranta. (Benedict al.

"Femeia nu se ia din ratiune sau ca urmare a unei rugaminti. Femeia se ia." "Barbatii fac legile, femeile fac moravurile." "Barbatii nu sunt gelosi pentru ca sunt indragostiti, ci se indragostesc pentru ca sunt gelosi

I believe that sex is one of the most beautiful, natural, wholesome things that money can buy.” - Tom Clancy

Femeia e o fiintă slaba, victima a fiziologiei ei, orientabila după barbat, care trebuie s-o ocroteasca si sa-i împrumute personalitatea lui. George Calinescu (Enigma Otiliei

Oamenii se impart în doua categorii: unii cauta toata viata si nu gasesc, altii gasesc si nu sunt multumiti. (Mihai Eminescu)

"Nici un animal nu îşi pune întrebarea dacă viaţa lui are sau nu sens, pe când omul, o face! Este privilegiul său, acela că îi pasă ca viaţa sa să aibă sens!" "Daca ascultam cu o atentie ceea ce ne ofera întelegerea de sine...

want all I need

Wherever you go I'll be there
I'll be waiting to care for you
Whatever you want I'll try to give
No matter what I have to do
Thro' thick and thin
I'll be your friend
By your side 'til the very end
You're all I want all I need
So baby flow like a river to me


Cause you're all I ever wanted
So come on and bring it to me

You're all I want all I need
And it's more than I could ask for
You're all I want all I need
So much more than I could ask for


I remember the days when we were young
I held your hand like a precious stone
It's still the same nothing has changed
Baby, I'll never ever leave you alone
When I look in your eyes I realise
All the loving I feel is true
And everything that we've been through
Baby is worth it just to be with you


Cause you're all I ever wanted
So come on bring it to me

You're all I want all I need
And it's more than I could ask for
You're all I want all I need
So much more than I could ask for


You're on my mind
All the time
I'm living alone (x2)


You're all I want all I need
And it's more than I can ask for
You're all I want all I need
So much more than I could ask for

Marile realizari sunt atinse nu prin putere ci prin perseverenta. - Samuel Johnson

Un indragostit este iubit de toata omenirea. - Ralph Waldo Emerson

Poate ca pentru lume esti o singura persona, dar pentru o anumita persoana, esti intreaga lume. – Gabriel Garcia Marquez

Whereever You May Go

You mean the world to me
More than I can say
And when I look at you
It takes my breath away

I look into your eyes
And see the love for me
Once again I realise
Theres no where else I'd rather be

And when my life is over
When my time is through
I'll still be loving you
Your all I want
Everything I need
When I look at you
It's easy to believe
No matter what you say
No matter what you do
Wherever you may go
My heart will follow you

Your stand beside me
Out backs against the wall
You cradle my uncertaintly
Catch me when I fall

So put your arms around me
Like a cricle in the sun
Touch me with your healing hands
Make sure my life has just begun

And when my time is over
When my life is through
I'll still be loving you
Your all I want
Everything I need
When I look at you
It's easy to believe
No matter what you say
No matter what you do
Wherever you may go
My heart will follow you

And when my time is over
When my life is through
I'll still be loving you
Your all I want
Everything I need
When I look at you
It's easy to believe
No matter what you say
No matter what you do
Wherever you may go
My heart will follow you

Viata e prea importanta ca sa o iei in serios. - Corky Siegel

Sunt doua feluri de a-ti trai viata: unul, de a crede ca nimic nu este un miracol; al doilea, ca si cand totul este un miracol. - Albert Einstein

Vino, să pot regăsi drumul spre mine.

Pasul absent

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe, deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit... Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei.

Definiţia strigătului

Ţi-aş spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ţi-aş spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.

Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în faţa plutonului de execuţie? Despărţise, dacă ţin bine minte, acele minute în mai multe părţi. O parte pentru a-şi lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-şi aminti viaţa. Şi o parte pentru a privi cum soarele pe tabla unei cupole... Poate că trebuie să simţi sudoarea morţii ca să înţelegi, într-adevăr, cât de frumoasă e o cupolă care străluceşte. Pe care, altfel, o priveşti întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construită. Sau pur şi simplu n-o observi deloc. Şi poate că e o lege a compensaţiilor în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranţă. La ce e bună speranţa pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie să creadă că orice rău are o limită. Inclusiv pustiul...

Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.

Elegie

Mai bine să umplem cu flori
toate craterele vulcanilor,
să uităm morţii neîngropaţi
şi vîntul să caute singur
ce mai e de găsit prin cenuşă,
mai bine să ne ducem departe de rănile noastre,
să nu regretăm nimic şi să cultivăm trandafiri,
mai bine să fixăm sărbătorile
în zile fără memorie,
mai bine să ducem ucigaşilor crini
şi să-i decalrăm inocenţi,
mai bine să convingem fantomele
să ne lase în pace,
să ne ducem departe de rănile lor
şi cît mai discret,
să nu deranjăm cu tristeţile noastre pe nimeni,
înainte de a spune că toate acestea-s fireşti.

Memorie

O pasăre cu o singură aripă
şi cu aripa transformată în lanţ,
o pasăre cu o aripă rămasă să spere
şi alta pe care o tîrăşte în zbor,
o pasăre-mi trece noaptea prin somn
şi dimineaţa o găsesc răstignită
în acelaşi loc unde seara
am lăsat-o
lovindu-şi lanţul cu aripa.

Aceeaşi vârstă

Am exact vârsta la care Don Quijote şi-a început aventurile,
am aceeaşi vârstă şi iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate, un scutier îmi lipseşte, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeaşi vârstă şi aceeaşi nevoie să cred,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Şi poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa şi pe ele.
Am aceeaşi vârstă ca Don Quijote şi drumul m-aşteaptă
şi în afară de un scutier, de Rosinanta şi de morile sale de vânt
nu-mi mai lipseşte nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.

Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă.

Cursă

Mai departe de moarte, mai departe de viaţă,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Şi cursa continuă.

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...

Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.

De dimineaţă, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costineşti, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieşind din valuri, pe nisipul cald. Abia depăşisem treizeci de ani. Închiriam două camere într-o casă ţărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă. Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream, tăiam un pepene în patru şi îl mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată cu zeama roşie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care ne spălam la fântână pe mâini şi jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja va fi rămas aceeaşi, invadată de alte trupuri bronzate, dimineţile trebuie să fie şi acum, acolo, dimineţi fără cer, iar marea se clatină, cu siguranţă, la ţărm la fel de îmbietoare, când nu o agită valurile. Şi, fireşte, vor rămâne tot aşa când din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata şi teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăţa niciodată, natura uită tot, chiar şi pe cei care au avut naivitatea să creadă că, măcar, la mare nu există decât prezent.

Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulţumesc cu abstracţiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există călăul, există victima, există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu-i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există şi cel care se revoltă. Dar pe acesta nu-l poţi vedea totdeauna, îl copleşesc martorii dintre care se aleg mereu şi călăii, şi victimele, pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire...

Nopţile

Nopţile, cînd îmi amintesc iarăşi de noi,
totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
şi totdeauna vorbind despre sfîrşitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare
şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
fără să ştim dacă mîine vom mai fi împreună,
totdeauna aşteptînd cuţitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărţirile,
totdeauna dragostea ameninţată de alţii
şi de noi înşine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, cînd se ating, mîinile,
totdeauna înfricoşaţi că mîinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
şi totdeauna visînd să ne iubim fără să ştim
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfîrşeşte.
Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă
şi totuşi dacă vom muri vreodată dragostea noastră,
va muri nu din pricina nopţii
ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

Nimeni nu poate minti, nimeni nu poate ascunde ceva...atunci cand se uita direct in ochii unei persoane. (Paulo Coelho)

Cea mai mare frumusete este cea invizibila pentru ochi, dar vizibila pentru inima.

Este mai bine sa fi frumos decat sa fi bun, dar e mai bine sa bun decat sa fi urat. (Oscar Wilde)

Nici un obiect nu e asa de frumos incat in anumite conditii sa nu arate urat (Oscar Wilde)

Frumusetea reprezinta intelepciunea femeii. Intelepciunea reprezinta frumusetea barbatului (proverb chinezesc))

Egalitatea de instincte reprezinta rudenia între oameni. (Alphonse de Lamartine)